V'ATRĂ, vetre, s.f. 1. Un fel de platformă înălţată, amenajată în tinda caselor ţărănesti, pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea; parte plană din interiorul cuptorului (de pâine) sau al sobei, care susţine cuptorul sau soba în afară si pe care se poate sedea sau dormi. ◊ Expr. A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată. A rămâne cu sluta în vatră = a nu-si putea mărita fata. A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi. A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit si supărător al cuiva. ♦ Parte a forjei în care se depozitează si unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se asază materialele care trebuie încălzite sau topite. 2. Locuinţă, asezământ stabil, cămin, casă (părintească). ◊ Loc. adj. De vatră = care si-a făcut gospodărie si s-a statornicit într-un loc. ♦ Loc de bastină, de origine. ◊ Expr. (Iesit din uz) A lăsa (un ostas) la vatră = a elibera (un ostas) după terminarea stagiului militar. ♦ Cuib al unui animal sălbatic, cu puii în el. 3. Locul principal, central al unei asezări, al unei instalaţii etc.; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construieste sau unde se asază ceva. ◊ Vatra satului = suprafaţa de teren pe care se întinde satul. 4. (Pop.) Porţiune de pământ, pe un câmp, care se deosebeste de restul locului printr-o vegetaţie diferită sau prin absenţa vegetaţiei. Cf. alb. vatre.
Sursă : DEX'98 (20730)  - bogdanrsb

V'ATRĂ s. v. dusumea, pardoseală, podea, prispă, scândură.
Sursă : Sinonime (217299)  - siveco

V'ATRĂ s. 1. cămin, cuptor, (prin Transilv.) cameniţă. (Vasul stă asezat pe ~.) 2. (reg.) siliste. (~ a casei.) 3. (înv.) siliste. (~ a unui sat.)
Sursă : Sinonime (217298)  - siveco

v'atră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. v'etrei; pl. v'etre
Sursă : DOR (292024)  - siveco

V'ATR//Ă v'etre f. 1) Suprafaţă plană situată în partea de jos a cuptorului, prelungită în afară, pe care se trage jăraticul (si pe care uneori se pregăteste mâncarea). ◊ A-i lua (sau a-i vinde) si cenusa din ~ a-i lua totul; a nu-i lăsa nimic. A se prinde cu mâinile de ~ a ajunge la o stare materială foarte bună; a deveni bogat. A cădea musafir în ~ a fi musafir nepoftit si nedorit. 2) Construcţie plană, înaltă si lungă, care prelungeste cuptorul sau soba în afară, pe care se poate dormi (mai ales iarna, când se face focul). ◊ A cloci pe ~ (sau a se muta de pe ~ pe cuptor) a-si petrece vremea fără nici un rost; a trândăvi; a lenevi. A îmbătrâni pe ~ a rămâne fată bătrână; a nu se mărita. 3) Casă părintească; cămin. ◊ A fi lăsat la ~ a fi lăsat acasă; a fi demobilizat. A rămâne cu sluta în ~ a rămâne cu fata nemăritată. 4) Loc pe care se întemeiază o asezare, o construcţie. ~a satului. ~a iazului. 5) Fâsie de pământ mai ridicată pe care se seamănă legume sau flori; strat; răzor. 6) Partea de jos a unei galerii de mină, ce constituie baza ei. 7) Parte a unui cuptor metalurgic, unde se asază materialul care trebuie topit. [G.-D. vetrei; Sil. va-tră] /Cuv. autoh.
Sursă : NODEX (358784)  - siveco